Viata te surprinde! Cum am ales tehnica dentara.

Dupa o perioada de incurajari ale sotului meu am inceput sa scriu acest blog. Un blog in care vreau sa va vorbesc despre viata mea de cariera si implinirea visului Rideo Dent.

Ca sa ma fac mai inteleasa consider ca ar trebui prima data sa incep cu inceputul si formarea mea ca tehnician dentar si pe urma cum a luat nastere Rideo Dent, astfel lucrurile vor avea un sens.

<<< am sa imi fac o mica descriere ca sa ne cunoastem putin si sa stiti cu cine stati la o poveste. Poti sa te faci comod sa bei o ciocolata calda intre timp si promit ca incerc sa nu fiu plictisitoare. Am 23 de ani, sunt sotie si viitoare mamica, detin un laborator de tehnica dentara, provin dintr-o familie modesta, imi plac fructele si imi doream sa devin balerina>>

Sa mergem putin in trecut si imaginati-va o fata de clasa 8-a care isi alege liceul in functie de dorinta de a deveni medic stomatolog (am trecut de perioada in care visam sa dansez intr-o rochita tutu ca si balerina). Asa ca am mers pe profilul bio-chimie la “Colegiul National Simion Barnutiu” din oraselul Simleul Silvaniei. In clasa 10 inca persista ideea de medic stomatolog, pana la organizarea unei activitati “cariera ta pentru o zi” in cadrul liceului, unde aveam posibilitatea de a alege o zi in care sa asistam intr-un domeniu pe care vrem sa il alegem noi. Asa ca am ales sa merg intr-un cabinet stomatologic, logic, nu? Eh, ca sa vedeti cu cat entuziasm mi-am programat aceasta zi fara sa stiu ca de fapt o sa ma bulverseze mai mult. De ce? Pentru ca mi-am dat seama ca eu nu as putea face asta. Eu doar am asistat la o consultatie a unei doamne si mi-a fost de ajuns incat sa realizez ca nu e pentru mine. Punea atatea intrebari si medicul avea o rabdare imensa in a-i explica totul in detaliu, nu, eu nu as fi avut aceasta rabdare. Singurul lucru care ma atragea era curatenia si frumusetea cabinetului, insa nu am simtit ca as putea sta cu fiecare pacient la povesti si explicatii.

Era timpul sa ma orientez spre altceva deci.

Tatal meu are un prieten tehnician dentar batranel de cand il stiu. Treceam des pe la el asa in fuga cu tatal meu si imi amintesc ca abia asteptam sa ies de acolo din cauza mirosului de acrilat, nu stiam eu pe atunci ce se intampla acolo, dar nici nu ma interesa. Ei uite acum cand eram asa debusolata ca nu mi-au iesit planurile cu stomatologia am zis hai sa vad ce se intampla in acel laborator. Intr-o zi de vacanta de iarna am luat trenul si fuguta sa vedem ce e acolo. Ce credeti? Batranelul ma astepta cu o spatula, o bucata de ceara si o garnitura de dinti. Ok, dar ce sa fac eu cu ele totusi? Era un test surpriza, fara sa imi spuna nimic ce inseamna acele chestii de pe acolo mi-a dat sa modelez un dinte, prin tehnica de a copia un molar din garnitura de dinti din acrilat. Habar nu mai am cum a iesit si imi pare rau ca nu i-am facut o poza, sigur era amuzant sa o am. Imi amintesc ca m-a felicitat ca am stiut cum sa tin spatula in mana desi a fost pentru prima data si mi-a zis ca l-am mostenit pe tati. Nu m-a lamurit tare mult, dar parea sa fie de bine, cat de cat. Neintelegand tare multe am avut dorinta de a reveni sa mai vad mai multe.

Asa ca in vacanta de vara am revenit.

Dimineata la ora 6:50 luam trenul, ajungeam la 7:30 in Simleu Silvaniei, mai aveam 20 min de mers pe jos pana la laborator de la gara si ma bucuram intre timp de miscarea de dimineata si aerul proaspat din diminetile de vara. Mergand mai multe zile a inceput sa imi explice si sa fac diferenta dintre o lingura de masa si una de amprenta, sa amestec gips si am ajuns chiar sa torn amprente. Nu stiam nimic teoretic, dar practic faceam ce mi se spunea. Recunosc ca ma atragea si atmosfera din laborator, pentru ca am ajuns sa am o relatie de bunic-nepoata cu prietenul tatalui meu, pe langa asta macar aveam ocupatie in vacanta si ma mai motiva si financiar cu 20 lei pe zi. 20 lei din care 8 lei era transportul dus-intors, 2 lei o inghetata cu care ma rasfatam pana asteptam trenul, mancare si apa imi puneam de acasa, deci ramaneam cu 10 lei pe care sa ii pun la pusculita. Ah da, programul era de la 8 la 12 dupa care asteptam trenul spre casa pe care il luam la ora 14:20. Zilele de vara pareau mai calde petrecute asa pe bancile parcului pana venea trenul, totusi noroc cu inghetata.

Cu timpul invatasem cum sa torn o amprenta, cum sa montez in ocluzor, mai faceam o sortare de dinti de prin sertare si cu ocazia asta invatam diferenta dintre un incisiv central si cel lateral, totul mergea dupa vizual, nimic teoretic legat de morfologia dintilor, dar asta m-a ajutat intr-adevar sa vad diferenta, chiar daca nu mi-am dat seama de acest lucru la momentul respectiv. Pe langa toate astea, aveam si responsabilitati mai mari sa zic asa, lustruirea protezelor, era cred etapa cea mai avansata pe care ma lasa sa o fac in vacanta din clasa 10-a, recunosc mereu imi era frica sa nu o scap din mana si sa distrug toata munca.

Asa imi petreceam eu zilele de vacanta, apropiindu-ma tot mai mult si descoperind ca imi place tehnica dentara in ciuda faptului ca eu cunosteam o atat de mica parte din ceea ce inseamna cu adevarat aceasta meserie.

Sa trecem la vacanta dintre clasa 11 si 12, unde la fel am reinceput sa merg la practica. Pe langa etapele la care deja eu in imaginatia mea ziceam ca ma descurc, am incept sa asist la cate o reparatie de proteza, o rebazare, o completare de dinti, o macheta, o ambalare, dezambalare si ceva ceva tot se lipea de mine. Eram fascinata, eram mandra cand aveam o zi in care simteam ca am invatat un lucru nou, toate etapele vazandu-le de mai multe ori deja incepea sa se formeze un puzzle logic si imi crea o satisfactie ca am inteles cel putin practic cum ia contur o proteza.

Sa va povestesc o intamplare, ca sa va dati seama cum am invatat eu, sau mai bine zis care era tactica batranelului. Stateam de fiecare data la o montare de proteza langa el, monta o proteza in maxim 10 minute oricat de greu era cazul, mi se parea atat de usor vazandu-l pe el. Pana intr-o zi cand mi-a dat locul lui si mi-a zis ca pana vine el de la piata sa montez incisivii centrali si laterali. Nu stiu daca ma credeti sau nu, dar cred ca a stat la piata vreo ora si pe cand s-a intors mie inca imi dadeau batai de cap cei 4 incisivi. Era normal sa fie asa, pentru ca nu stiam cum se face, nu stiam dupa ce sa ma ghidez, dar parea asa usor din prisma unui spectator ca mine.

Cu exemplul acesta am vrut sa scot in evidenta faptul ca tehnica dentara nu este un domeniu usor si sunt de aceeasi parere si acum dupa ce a trecut atata timp in care au trecut cateva lucrari dentare prin mainile mele.

Sa revenim la firul povestirii. Gata! Eram oricum decisa sa dau la tehnica dentara chiar daca nu mi-a iesit montarea dintilor in proteza, aveam tot timpul inainte sa invat. Dupa toata treaba cu BAC-ul, m-am inscris la admitere la Facultatea de Medicina si Farmacie Oradea, am fost admisa si asa a inceput si calatoria mea in studentie.

Fiind departe de laboratorul de care va povesteam pana acum, am fost nevoita sa caut acum in Oradea un laborator in care sa fac practica. De aici incepe un nou capitol, daca as putea sa il numesc asa.