Cum am reusit sa infiintam un laborator dentar

Perspectiva spre care voiam sa ma indrept nu stiam ca va deveni reala atat de devreme.

Vreau sa fiu transparenta din toate punctele de vedere, asa ca in cele ce urmeaza am sa va povestesc cum am reusit sa deschidem un laborator de tehnica dentara, pe cand eu eram cu studiile neterminate, fiind ultimul an de facultate, dar totusi cu “temele facute”. Am folosit cuvantul “deschidem” la plural pentru ca meritul nu este doar al meu, este in primul rand al bunatatii Domnului, a sotului meu care a fost cu initiativa si bineinteles a colegilor mei din mana carora ies atatea frumuseti.

Am sa incep cu inceputul, deci sa va spun de unde a si venit ideea.

Scumpul meu sot Claudiu este un mic explorator al oportunitatilor, asa ca imediat ce a auzit ca exista un curs de antreprenori in cadrul facultatii, s-a inscris. Fara sa intru in prea multe detalii, la planul de afacere pe care trebuia sa il faca la finalul cursului a avut o idee care pana la urma nu parea a fi ceva realizabil, asa ca s-a gandit sa faca un plan de afacere pentru un laborator de tehnica dentara. Aici s-a aprins beculetul. Dupa finalizarea cursului, aveau posibilitatea cei inscrisi sa participe cu un plan de afacere (dupa un anumit standard) la concursul organizat de “Start-up Plus”, la Cluj, pentru finantare. Dupa mai multe cercetari si informatii am aflat ca sansele de a reusi la concursul din CJ ar fi mai mari pentru cineva care are si studii in domeniul care aplica.  Ei bine, era ultima saptamana in care se mai faceau inscrieri la cursul de antreprenori, deci ce era sa fac? Sa ma inscriu. Imi amintesc si acum ca pe drum inspre facultate pentru a ma inscrie eram cat pe ce sa ma intorc zicandu-I sotului meu ca cine stie daca are rost, daca o sa reusim si totusi urma sa investim si financiar si timp pentru ceva ce nu aveam garantia ca va avea vreun rod. Am urmat in final toate cele necesare pentru a obtine diploma din cadrul cursului de antreprenoriat, aceasta fiind o conditie pentru depunerea dosarului in cadrul concursului “Start-up Plus”.

Desi pana acum parea ceva care face parte doar dintr-un context in care sa ma ajute pe viitor, nu ceva concret, lucrurile au inceput sa devina serioase. Va spun sincer ca totul a decurs de la sine, fara sa dam din maini si din coate pentru a obtine ceva. Parca toate lucrurile se asezau exact la locul lor, la timpul potrivit, totul era asa natural incat nici nu imi venea sa cred. Bineinteles, am tratat cu seriozitate si responsabilitate munca ce trebuia depusa pentru intocmirea planului de afacere, plan care trebuia sa fie evaluat de o comisie, plan ce trebuia conceput dupa anumite criterii. Dupa mai multe research-uri, calcule, timp de studiu si ganduri puse toate pe foaie cap la cap, in timp util am depus planul de afacere in cadrul proiectului.

In tot acest timp, nu va ganditi ca am fost incurajati de prea multa lume. Desi nu ne-am extins in a da de veste planurile noastre, multe persoane de la care nici nu ne asteptam aveau reactii de acest gen “alea sunt deja aranjate”, “daca nu mergi pe pile nu reusesti”, “sunt numai povesti, cine stie cand o sa va primiti finantarea”, “nu va faceti mari sperante” si nu numai. Noi in ciudat acestui fapt, am ramas calmi asteptand un raspuns.

Nu dupa mult timp s-au afisat si rezultatele. Din totalul de dosare trimise, 80 de participanti erau chemati la interviu, proba care urma dupa depunerea planului de afacere, dintre care 49 de candidati urmau sa fie finantati. Planul de afacere a fost clasat pe locul 8.

Urma sa particip la interviu in Cluj. Nu stiam exact in ce consta, doar ca am cateva minute la dispozitie sa imi expun ideea de afacere dupa care imi vor fi adresate cateva intrebari. Am profitat de gratuitatea deplasarii cu trenul inspre Cluj asa ca insotita de sotul meu am luat trenul, cu emotii si o multime de ganduri si fara sa lipseasca sandwich-urile de calatorie bineinteles.

Acum ca eram asa aproape de ceva real in ceea ce privea finantarea, interesul era tot mai mare si la fel si emotiile. Imi doream sa dau tot ce e mai bun din mine la acel interviu, eram constienta ca este o proba decisiva.  Am intrat la interviu pregatita sa imi expun planul de bussines, pe langa asta, sa ii conving pe cei din comisie cat de important este acest proiect pentru mine, tinand cont ca visul de a profesa in acest domeniu este acum mai aproape ca niciodata. Dar cand am ajuns in fata comisiei, am inceput sa fiu bombardata de intrebari legate de planul de afacere, cifre concrete, viziune clara asupra viitorului din punct de vedere al unui bussines, ce sa mai incep eu cu poezioara mea de cat de mult imi doresc sa castig. Aici treburile erau serioase si comisia ma privea din perspectiva unei persoane capabile sau nu de a conduce o afacere, nu din prisma unei persoane binefacatoare “oh draga de ea, ce planuri marete are”.  Am iesit de la interviu bagata total in ceata, nu am putut sa citesc nimic pe fata acelor oameni care imi puneau intrebari, intrebari care erau puse de mai multe ori sub forma diferita ca sa vada daca am aceleasi raspunsuri, un adevarat joc psihologic.

Au urmat cateva zile de asteptare cu privire la un raspuns oficial. Imi amintesc ca eram la curs la facultate, era ceva curs de dupa-masa cand s-a afisat pe internet ca ma clasam pe locul 4 ca rezultat final al participarii la concurs. Cred ca dupa ce am aflat nu am reusit sa mai fiu deloc atenta la curs, ups. Eh, asta e, asa mare a fost bucuria. Si totusi parca nu imi venea sa cred.

Pe langa faptul ca urma sa primesc finantarea pentru un laborator de tehnica dentara, in drum ce mergeam spre casa de la facultate, am primit un telefon de la cei care organizau proiectul. Ce sa fie oare? S-au acordat cateva premii pentru cele mai bune proiecte pe diferite domenii, IT,  productie si agronomie, iar pe partea de productie pe primul loc se afla planul de afacere a laboratorului. Pentru aceasta am fost si invitata la gala antreprenorilor unde trebuia sa fac o scurta prezentare a planului de afacere si ulterior sa fiu premiata cu o suma frumusica. Acea suma semnificativa, zic eu, a fost un mare ajutor pentru noi, avand si cheltuieli pe langa toate acestea, era si mai greu fara acest suport.

De aici a inceput o perioada de pregatire a tuturor actelor, cautarea unui spatiu pentru laborator, infiintarea firmei, o groaza de contracte semnate, autorizatii, o groaza de demersuri care toate au decurs intr-un mod miraculous.

Denumirea laboratorului RIDEO DENT a pornit din dorinta de a transmite ceea ce noi ne dorim sa oferim pacientilor. Zambet. Rideo in limba latina inseamna “a rade/a zambi”. Avem de a face cu pacienti care sunt stanjeniti si retinuti in ceea ce priveste zambetul lor din cauza danturii. Noi suntem aici pentru ei, avand dorinta de a le reda puterea si increderea in zambetul lor, prin care sa isi exprime bucuria fata de cei din jur si nu numai.

In momentul de fata suntem pe piata de un an de zile. Un an in care ne-am confruntat cu multe situatii. Unele mai usoare, altele mai putin usoare. Am invatat lucruri noi pe pielea noastra, am invatat din propriile greseli si ne-am bucurat de orice lucru care era o incurajare pentru noi. Am avut de partea noastra persoane care ne-au ajutat, s-au implicat, au luptat impreuna cu noi, dar si persoane care profitau de unele situatii pentru a fi o descurajare. Nu ne-am dat batuti, chiar daca au existat si ganduri de a renunta.

Continuam cu mult curaj, cu dorinta de a ne satisface colaboratorii oferind servicii de calitate, o colaborare in cadrul careia sa cream o echipa si nu o competitie. Asa vom reusi impreuna sa atingem obiectivul nostru – pacienti care sa isi recapete increderea in ei insisi printr-un zambet pe care noi il putem oferi.